A letter from Apr 02, 2025

Dear FutureMe, Scriu dintr-un colț al timpului unde lumina s-a așezat altfel peste sufletul tău. Privesc înapoi către anul care a trecut și simt un val de admirație pentru tot ce ai reușit să înfrunți. Ai trecut printr-o despărțire dureroasă, ai învățat ce înseamnă să te rupi de o relație toxică, chiar și atunci când iubirea încă ardea în tine. Ai simțit ce înseamnă să fii codependentă, să te pierzi în celălalt, dar ai ales — în ciuda fricii — să te regăsești. Ai stat față în față cu umbrele tale, ai avut nopți pline de întrebări și dimineți în care abia te-ai ridicat din pat. Ai simțit greutatea drumului tău academic, epuizarea, presiunea, dar și dorința sinceră de a-ți găsi un sens mai mare decât diplomele. În tot haosul, nu ai uitat de sufletul tău. Ai căutat răspunsuri în ritualuri, în natură, în oameni înțelepți. Ai învățat să te oprești și să simți. Ai început să lucrezi cu tine, să înțelegi emoțiile tale, să îți reglezi lumea interioară, chiar dacă uneori părea că te rupi în bucăți. Și acum… ești aici. Te văd echilibrată. Nu perfectă, dar prezentă. Te văd iubindu-te pe tine mai mult decât ai știut vreodată că e posibil. Îți imaginez casa cu lumină caldă, câteva pisici torcând liniștite, o cană de ceai și o masă plină de hârtii, idei și vise. Poate lucrezi deja la un proiect în neurologie. Poate că ai găsit un bărbat care te vede — cu adevărat. Sau poate încă îl aștepți, dar nu cu disperare, ci cu încrederea că meriți tot ce e mai bun. Ce știu sigur e că viitorul tău e făcut din puterea pe care ai construit-o zi de zi, în tăcere, în durere și în speranță. Ești mai aproape ca niciodată de femeia aceea care strălucește în întuneric. Dark feminine. Suverană. Neînfricată. Rămâi pe drum. Te aștept aici, în viitor. Și e frumos. Cu drag, Bianca — cea care a devenit.