A letter from Jul 25, 2023

Surioara mea Tu o sa afli prima, inaintea mea, *** este in cealalta dimensiune. Ma simt pierduta, nu reusesc sa ma adun si sa ma concentrez Pe 14 iulie ai plecat Nu mi-ai dat nici un semn, desi te-am rugat. Ba, parca au fost niste manifestari dar nu sunt sigura ca tu le-ai trimis sau mintea mea bolnava le-a scornit. *** a fost posibil sa pleci? Sunt franta de durere Respiratia imi e greoaie si abia mai reusesc sa-mi stapanesc lacrimile sa nu navaleasca pe fata mea. Iti ceream sa-mi faci update, la 2-3 zile. Nu voiam sa te chinuiesc prea mult cu intrebarile. Ma sunai cand imi venea randul pentru ca erau multi care asteptau vesti de la tine. Eram multumita ca vorbesti, ca esti optimista, ca razi cu mine de celulele tale obraznice si-mi spuneai ca ai vorbit cu ele sa se cuminteasca. Nu stiam ca esti pe ultima 100 de metri. Stiam ca nu mai vezi bine si credeam ca e de la chimio. Dar mi-a spus Sorin ca nu mai vedeai deloc. Nici nu mai mergeai. Purtai scutece. Cata durere ma macina. Cat trebuie sa te fi chinuit incat chinul meu nici nu mai are importanta. Cat regret ca nu ti-am spus Te iubesc de mai multe ori ci doar in ultima perioada. Cat regret ca nu am petrecut timp cu tine. Oare ne vom reintalni? Esti acolo, intr-o alta dimensiune si ma astepti, ne astepti pe toti? Te-ai intalnit si cu tati? Si cu celalalt tati? Tot nu-mi vine sa cred ca nu mai esti. Orice as face, esti prezenta in gandurile mele, ma dor gandurile astea dar durerea mea nu se compara cu ce ai suferit tu, fara ca eu sa-ti fiu aproape. Iarta-ma Gorgo, surioara mea. Iarta-ma ca eu traiesc si tu ai plecat. Ma simt vinovata ca eu inca ma bucur de viata asta si tu nu mai vezi nimic. Ma agat de speranta ca poate acolo, in dimensiunea unde ai plecat, e mai frumos. Mi-e dor de tine, Gabi